Tabloul

Asociaţia PAVEL are sediul la parterul Spitalului Oncologic Fundeni, pe un hol care duce spre un paraclisier. La începutul culoarului sunt două afişiere cu zeci de desene şi colaje ale copiilor. Unul atrage atenţia prin colorile sale dure. E acolo un gri care zgârie privirea. Dacă îl priveşti mai atent te uimeşte poate întâi tema, apoi stilul amar al Fridei Khalo, apoi o lacrimă care ţi se zbate la baza ochilor. Coala de hârtie e împărţită în două de o linie frântă. Ca o fereastră crăpată. În jumătatea dreaptă, un verde viu înconjoară totul. În iarba verde se zăresc cu uşurinţă urme ale pensulei şi ici colo mici mormane de acuarelă. În josul paginii e un câine flocos, cu sprânecene mari. Din spate, un copil cu haină roşie aleargă spre el. Mai în spate, un cuplu, probabil părinţii, privesc amuzaţi scena. În dreapta desenului, însă, acuarela e mai săracă. Domină griul, puţin mai închis pe margini. În mijloc, un pat de spital, pe pat acelaşi copil din dreapta stă acum întins, obosit şi parcă ceva mai lung. O mână îi atârnă conectată la perfuzii. Copilul nu mai are culoare. Conturul e făcut mai mult din creion. Lângă pat, un trup mic. Se roagă cu mâinile strânse, cu bărbia încordată, cu privirea agăţată de cer. E făcut din plumbul unui creion şi el. Şi griul înghite totul, mai deschis spre centru, asemenea pereţilor murdari ai unui spital, mai închis spre margini ca o mocirlă. Verdele a rămas de cealaltă parte a crăpăturii.
Tamra Oviatt
Caady Hangout