De ziua lui

Vineri dimineaţă l-am reîntâlnit pe moş Gheorghe. Gică Fulău îi spun cei de la internatul din Floreşti, Prahova. Era bucuros. A vorbit cu băiatul lui la telefon de Paşte. Băiatul e în Canada. A plecat ajutat de bătrânel. Vânduse el apartamentul atunci. Băiatul a stat cu fasole şi cartofi luni bune pe acolo, cu soţie şi un copil. Acum îi spune lui moş Gheorghe că începe să se realizeze. Va veni în iunie acasă. Moş Gheorghe nu e ca fiul. Spune că vrea sa moară în România. Aşteaptă moş Gheorghe să mai prindă luna octombrie şi să se ducă la sanatoriu. Are probleme cu plămânii. Îl dor şi e slab ca marmora pe care stă înfipt dimineaţă de dimineaţă visând la o mângâiere. Vineri a fost ziua lui. Îşi dorea o cămaşă. Tremură mereu de frig. A promis că-mi va face un cadou. Va aduce o carte pe care a găsit-o aruncată. Îmi spune că e o carte rară şi foarte valoroasă. Pentru ele e valoroasă. Îi mai alină o teamă. E despre oameni care au trecut prin moarte clinică. Moş Gheorghe se întreabă probabil des ce e după. Ştie sigur că acolo e soţia, răpusă de ciroză. "dacă nu s-ar fi dus ea nu aş fi eu în halul asta". aşa spune, dar ea s-a dus. Moş Gheorghe plânge mult pe o bucată de marmură rece.
Caady Hangout