Tuesday, February 17, 2009

Povesti cu eroi

Cei de la Adevărul au reuşit să mă surprindă iar. De Laura Irimia mi-a spus de mult timp Amalia. Este un caz care te lasă fără cuvinte. Nu a lăsat-o aşa şi pe Mihaela Dincă. A reuşit să transforme această poveste într-o amplă acţiune de sprijin pentru o persoană extraordinară.
Las link-ul către unul din articolele din seria Jurnalul Laurei. Nu mai ei nevoie de alte comentarii.
O să pun aici şi alte două link-uri. Două bloguri. Unul e al Laurei.

Monday, February 16, 2009

Un doctor!

Monica Dragomir. Voiam de mult sa scriu de ea. A scris saptamana trecuta mai multe Izabela.
De Crăciun ne spunea că trăieşte din minuni. “Te ataşezi de copiii de aici. Uneori îi pierzi. Dacă nu ai avea parte şi de minuni ai înnebuni”. Tot ea ne spusese ceva legat de cancer şi de Dumnezeu. Spunea ca nu poate înţelege mereu de ce unii pacienţi se vindecă şi alţii nu. “Am întâlnit cazuri identice. Aceeaşi boală, aceleaşi manifestări. În unele cazuri boala făcea ravagii, celulele se dezvoltau negativ după un ritm pe care nu-l puteam controla. Au fost, însă, şi cazuri în care spuneam că nu mai putem face nimic pentru anumiţi pacienţi. Şi a doua zi tumoarea dădea înapoi miraculous. Puteam face astfel uşor operaţia. Ca şi cum Dumnezeu ar fi lucrat acolo. Minunile astea ne dau forţa de a merge mai departe”
Nu am mai văzut-o de mult pe doamna Dragomir. A rămas acolo la limita umanului. Acolo unde Dumnezeu ne arată cât de mici suntem şi cât de multe ar putea face pentru noi.
Tamra Oviatt
Caady Hangout

Thursday, February 12, 2009

E ziua lor

Pe 15 februarie e o sărbătoare mai tristă. Ziua Internaţională a Copilului cu Cancer.
Pe 15 ianuarie 2002, părinţi din toata lumea s-au unit pentru prima dată pentru o cauză comună, aceea de a ajuta ca toţi copiii bolnavi de cancer să primeasca cel mai bun tratament şi îngrijire. Din 2003 15 februarie a devenit Ziua Internaţională a Copilului cu Cancer. Scopul acestei zile este să atragă atenţia asupra celor 250.000 de copii cu cancer de pretutindeni, depistaţi anual, din care doar 20% primesc tratamentul adecvat.
Cancerul la copii este mai rar decat la adulţi. Depistat la timp şi tratat corect, cancerul la copii răspunde mult mai bine la tratament decât la adulţi.
În fiecare an, mai mult de 160.000 de copii din întreaga lume sunt diagnosticaţi cu cancer şi aproximativ, 90.000 mor din cauza acestei boli.
În România, rata medie de vindecare a acestor copii bolnavi este de circa 30 - 60%, în funcţie de specificul bolii. Azi Asociaţia P.A.V.E.L va organiza o conferinţă de presă în acest sens. Sâmbăta 14 februarie, se vor duce copiilor bolnavi de cancer şi leucemie spitalizaţi, mici pacheţele: fructe, dulciuri şi o jucărie de pluş. Şi ei au nevoie de dragoste. Duminică va avea loc un spectacol pentru ei. Între 15 – 28 februarie se va desfăşura pregătirea desenelor de către copii, pentru un concurs cu premii. Premierea va avea loc în martie (pe 1 sau 8 martie).
Oricine doreşte sa organizeze ceva cu această ocazie, poate apela la cei de la Asociaţie.

Thursday, February 5, 2009

Bobul de muştar

„Sinceră să fiu îmi doresc atât de mult să mai traiesc”
„Mă rog zi şi noapte şi cred că până la urmă rugăciunile mele vor avea un răspuns. Se va găsi şi pentru mine un suflet bun, care va dori să mă ajute”
Sunt fragmente dintr-un mail trimis de Andrada Izabelei. Citiţi aici povestea ei spusă altfel, spusă printre lacrimi
Când am aflat de Andrada am crezut puţin că aş putea să o ajut. Andrada se ruga şi credea mai mult. Rugăciunile ei au fost ascultate. În dimineaţa aceasta a plecat spre Ungaria. Nu are încă toţi banii, dar s-a strâns o parte importantă. Şi-a deschis cont şi în valută.
EURO: RO 04 BRDE 250 SV 33 95 07 42 500
USD: RO 45 BRDE 250 SV 33 95 08 22 500
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular: Gherman Andrada Meda
Mulţumesc tuturor celor care au îndrăznit să fie Superman!

Wednesday, February 4, 2009

Anticamera vieţii

Nu e vorba aici de cele câteva luni în care o biată celulă de câţiva microni reuşeşte să devină un om. Ştiam pe cineva care avusese un accident grav de maşină. Scăpase cu viaţă. Ziarele locale numiseră în cor evenimentul o minune. Din maşină nu mai rămăsese mare lucru. Omul ăsta spunea că pentru el e ca şi cum s-ar fi născut din nou.Trecuse printr-o anticameră. A fost mai mult a morţii în acea perioadă. S-a încăpăţânat să păşească spre viaţă.
Asociaţia Română de Luptă împotriva Leucemiei(ARIL) se ocupă acum de amenajarea unor astfel de anticamere. Pentru oameni aproape morţi care se încăpăţânează să trăiască. În România pentru bolnavii de cancer se pot face terapii doar în doze mici din lipsa de camere adecvate. Dozele inadecvate fac organismul imun la acel tratament, care, continuat ulterior în străinătate nu mai are nici un efect. ARIL se zbate să implementeze un proiect de colaborare între medicii autohtoni şi unii din marile clinici europene din domeniu. Au nevoie mai întâi de camere adecvate, măcar trei-patru. Au comandat stative mobile pentru ca pacientul să se poată mişca. Acestea ajută copiii să se poată juca în timpul şedinţelor de tratamente de câteva ore, uneori. Au comandat măsuţe mobile care se pot duce deasupra patului. Mai au nevoie de injectomate şi infuzomate ( aproape 1000 de euro bucata) pentru a putea face perfuzii în dozele şi timpul indicat în terapie. Întregul proiect, care prevede şi stadii de specializare pentru medicii români, vrea să pună punct obligativităţii strângerii unor sume enorme de bani pentru terapii în străinatate. Cei fara bani vor avea mai uşor opinia celor din străinatate, evitându-se anumite greşeli.
E un vis. Un vis pentru care nişte oameni luptă de vreo doi ani. Şi nu vor înceta să lupte. Caută acum alţi visători să li se alăture. Or fi şi ei exact ca Don Quijote, dar aşa e că au existat momente în care v-aţi spus că viaţa spaniolului aluia bătrân e pur şi simplu captivantă? Aşa e că v-aţi dorit să fi fost măcar o zi şi voi un Sancho Panza?
Puteţi afla mai multe despre asociaţie pe www.aril.ro
Pentru a le cere mai multe detalii încercaţi la office@aril.ro

Tamra Oviatt
Caady Hangout

Tuesday, February 3, 2009

Paşi mărunţi

Odată, în sat, mersesem cu tata să ajutăm la cositul unui lan de soia. Când am ajuns acolo aveam impresia că acel câmp era atât de mare încât ar fi putut ocupa singur suprafaţa unui sat întreg. Imposibil să putem cosi atât. Eram vreo opt oameni. Am început de pe la cinci dimineaţa, glumind, să înfruntăm câmpul. Pe la amiază terminasem. Am trecut pe altă parcelă. Ajunsesem să cred că în ritmul ăla am fi putut cosi toată soia din ţară. A fost nevoie doar să păşim pentru a reuşi. Să facem paşi mici, cu răbdare.
Ieri, la fel. Dimineaţă credeam că va fi aproape imposibil ca Andrada să fie ajutată. Câmpul părea prea mare. Spre seară eram vreo şase care voiam să-i venim în ajutor. Mai e nevoie de vreo 34. Cu paşi mici înaintasem serios spre salvarea ei. Când mai mulţi ne dăm mâna pentru a face ceva cred că şi moartea tremură serios în faţa noastră.
Când am mers a doua oară în spital la Fundeni mă gândeam că nu vom putea face pentru copiii de acolo decât nişte lucruri banale. Dacă le-ai fi auzit, însă, râsul în camera de joacă ai fi realizat cât de mare este pentru ei acest lucru banal: să stai doar cu ei, să-i ajuţi să înfrunte un monstru nebăgându-l în seamă.
Pare că nu puteţi face mare lucru pentru ei. E ditamai lanul. Dar ce-ar fi să încercăm să ne mişcăm râzând pur şi simplu şi uitând de imposibil?

Povestea Andradei e mai jos.
Numărul de cont este RO15BRDE130SV77604551300
pe numela Gherman Andrada - Meda, BRD, filiala Sighetu Marmatiei.
Tamra Oviatt
Caady Hangout

Monday, February 2, 2009

Reţeta lui Superman!

Cineva cerea un limbaj mai concret în prezentarea cazurilor de aici. Pentru lucrurile înfiorătoare s-au inventat zeci de cuvinte. Limfon Non-Hodgkins e unul dintre ele. E ca un cuţit înfipt în spate. E o formă de cancer.
În cazul Andradei Cozublean(Gherman), o fată de 22 de ani din Sighet, boala a fost depistată târziu, ca de obicei. Întârziere de un an. Acum are nevoie de o examinare specială, PET CT, pentru a se vedea exact ce ravagii a reuşit boala să producă în organism. Totul e urgent odata ajunsa la acest nivel. Rezultatele examinării vor stabili exact şi tratamentul necesar. Examinarea poate fi făcută la Oradea sau Debretzin. Costuri? 1.000 de euro. Şi acesta ar fi doar începutul. După, va urma tratamentul. Părinţii fetiţei aleargă acum din casă în casă pentru bani. Au strâns o sumă uriaşă pentru ei, mică în acest caz. 2.000 de lei. Matematic, daca mai multe persoane ar dona 50 sau 100 de lei, problema s-ar rezolva rapid. Banii cheltuiti cand iesiti la o bere. Tigarile fumate in weekend. Trusa de machiaj noua, la oferta. Asta o poate salva.
Ei, despre cazuri ca acesta era vorba pe blog. E o poveste despre cum fiecare din noi putem salva vieţi doar mişcându-ne din pat.
Puteţi să-mi scrieţi pe ovidiu.lefter@gmail.com sau direct către pavel.romania@yahoo.com dacă vreţi să fiţi eroul ei. Puteţi primi indicii foarte preţioase începând cu fişe medicale, poze, o adresă şi un număr de telefon. E suficient să întindeţi o mână.
A, dacă e cineva de prin Sighet şi are acasă un calculator mai vechi care ar putea-o ajuta pe pe Andrada să comunice mai uşor cu toate spitalele astea, sigur v-ar fi recunoscătoare.

Numarul de cont este RO15BRDE130SV77604551300

pe numela Gherman Andrada - Meda, BRD, filiala Sighetu Marmatiei.
Tamra Oviatt
Caady Hangout