Monday, February 16, 2009

Un doctor!

Monica Dragomir. Voiam de mult sa scriu de ea. A scris saptamana trecuta mai multe Izabela.
De Crăciun ne spunea că trăieşte din minuni. “Te ataşezi de copiii de aici. Uneori îi pierzi. Dacă nu ai avea parte şi de minuni ai înnebuni”. Tot ea ne spusese ceva legat de cancer şi de Dumnezeu. Spunea ca nu poate înţelege mereu de ce unii pacienţi se vindecă şi alţii nu. “Am întâlnit cazuri identice. Aceeaşi boală, aceleaşi manifestări. În unele cazuri boala făcea ravagii, celulele se dezvoltau negativ după un ritm pe care nu-l puteam controla. Au fost, însă, şi cazuri în care spuneam că nu mai putem face nimic pentru anumiţi pacienţi. Şi a doua zi tumoarea dădea înapoi miraculous. Puteam face astfel uşor operaţia. Ca şi cum Dumnezeu ar fi lucrat acolo. Minunile astea ne dau forţa de a merge mai departe”
Nu am mai văzut-o de mult pe doamna Dragomir. A rămas acolo la limita umanului. Acolo unde Dumnezeu ne arată cât de mici suntem şi cât de multe ar putea face pentru noi.
Tamra Oviatt
Caady Hangout

No comments:

Post a Comment