Monday, March 15, 2010

Şi bătrânii plâng. Pe stradă

Moş Gheorghe plânge. E bătrân şi plânsul îi face rău. Dar nu se poate abţine să nu se gândească la asta. „Încă o bucată de mâncare şi poate mor!” Stă aşezat pe o bordură de ciment rece, gârbovit. Ochii lui te fac să plângi. Moş Gheorghe are nevoie de o îmbrăţişare. Dacă v-a rămas vreuna neuzată prin casă îl găsiţi în fiecare dimineaţă în faţa alimentarei de lângă biserica de la Principatele Unite. Moş Gheorghe are 75 de ani. A fost zugrav. Tremură. Doarme la subsolul unui client mai vechi. Crede că Biblia nu e o carte. El crede că e o comoară. Crede că oamenii nu sunt doar nişte tipi. El crede că şi oamenii sunt o comoară. Atât de mult îi plac comorile!Plânge şi e frig şi în lume sunt atât de puţini ochelari pentru ca oamenii, comorile lui, să-l poată zări.
Caady Hangout 

Friday, March 12, 2010

Lecţii

La familia Gulaş vin din când în când sponsori. Vin, fac poze, lasă pungi de pufuleţi şi pleacă. Copiii zâmbesc pentru fotografii pe care nu le vor vedea niciodată şi rămân cu problemele lor pe cap. Marcu se concentrează greu. El nu e căutat pentru fotografii. Caută atenţie. A stat mult timp în orfelinat. Povesteşte despre nişte bătăi încasate stupid. Are probleme mari la şcoală. Mihaela Gulaş, mama adoptivă, ţine mult la el, dar nu are timp, nu face faţă. Marcu e nervos că în franceză se citeşte altfel decât la noi, nu înţelege de ce paralelele sunt paralele. Nici nu poate sta să te asculte până la capăt când îi explici. Are o inimă mare, în schimb. Îi place să fie îmbrăţişat. Fane e un mare fan al învăţatului. Şi el a stat mult prin orfelinate şi e înnebunit acum să stea alături de cineva indiferent ce face. Dacă ai făcut odată lecţii cu el te ţine minte. Cum te vede a doua oară te târâie până la el în cameră. Nu reţine uşor, dar e atât de entuziasmat. La ei sponsorii nu prea ajung. Nu cu atenţia. Ajung doar pungile de pufuleţi. Pungi pe care le uită pierdute printre cearceafuri dacă decizi să le dai şi puţină atenţie de rest.
Caady Hangout