Risipitorul de minuni

Pe 8 februarie Francisc va urca într-un avion care va decola spre Genova. Medicii îi vor mai face nişte analize. Doi posibili donatori de măduvă osoasă ar putea să încheie un coşmar care durează de mai mult de un an. Peste 365 de zile a petrecut Francisc şi mama sa în salonul Spitalului Oncologic. O să-i fie mai greu să-şi reamintească de aerul răcoros dintr-un parc, dar face el faţă. Proteza lui George a fost găsită la un preţ mult mai mic. Doar 7.000 de lei. Mai are nevoie de 3.000. Săptămâna aceasta sunt şanse mari să fi plecat şi el acasă. Şi mamei lui o să-i fie greu să se obişnuiască fără toţi copiii din spital pe care îi purta în braţe pe holuri şi cărora căuta să le fure zâmbete. Dar e puternică. Face şi ea faţă. Clementina e mai bine. Acum bunica ei o ajută să citească poveşti. Ştie şi ea, dar nu atât de bine. Georgiana e acasă. Alex e mult mai bine. Nu a mai trecut pe la spital de la Crăciun. Oricât de simpatic ar fi el nimeni nu mai vrea să treacă pe acolo. Cineva spunea că nu poate decât să se roage pentru copiii aceştia. Poate e cel mai important lucru. Până la urmă poate rugăciunile au făcut toate astea. Există undeva Cineva care dacă e rugat insistent presară minuni cum norii s-au obişnuit să presare ploaia.
Tamra Oviatt
Caady Hangout