Monday, January 4, 2010

Colecţionarul

În Domneşti este o familie. O familie de oameni care nu părăsesc. O famile de oameni care adună. A adunat 20 de copii. Domnul Gulaş e capul familiei. A fost orfan. a suferit multe. Dumnezeu i-a dat însă în timp de toate, o soţie frumoasă, o casă şi două mâini. Cu cele două mâini a fost şi a luat în braţe câţiva copii. I s-au lipit de piept. A adus aşa din când în cand câte o minune de asta în casa lui. Dumnezeu l-a binecuvantat cu un singur copil frumos. Pe alţi 19 şi i-a lua el. De prin orfelinate. nu a facut diferenţe, nu a judecat. O parte dintre copii au probleme psihice, unii sunt mai înapoiaţi. Dar toti primesc la masă aceeaşi farfurie de supă, aceeaşi porţie de dragoste. Domnul Gulaş primeşte de la stat mici sume de bani pentru fiecare copil de care are grijă. Mulţi au auzit de el. Multi vin în vizită acolo. Lasă câte o ladă de Pepsi, câte un sac de haine şi pleacă. Domnul Gulaş spune că nu duce lipsă de lucruri. Spune ca are nevoie de dragoste pentru copii. Le oferă şi el, dar crede cumva că au nevoie de porţii mai mari. Şi el a fost orfan. Ştie cum e. E suficient să ajungi odată în mijlocul copiilor ăstora şi să le spui că ai avea chef de un meci fotbal. Să vezi câtă nevoie de atenţie au. Niciodata Mesi nu va fi atât de iubit pe teren.
Caady Hangout

1 comment:

Tasha said...

Frumos gestul lui...sa-i dea D-mnul pe masura faptelor sale!

Post a Comment